Un grup memorabil a apărut agale, pe când terminam o căsuță în Oregon. Au stat în jurul nostru liniștiți, discutând între ei, dând pe gât dozele de suc. În cele din urmă, unul dintre ei a vorbit.- Unde este conteinerul de gunoi? Și-a strivit doza de suc returnabilă, căutând cu privirea în jur.- Ne pare rău, nu avem. S-au uitat cu toții unul la celălalt.- Păi atunci ce faceți cu gunoiul?- Nu avem așa ceva. Totul este folosit, sau ajunge în sobă, sau la compost. Tăcere. Urmată de „- Bine, dar măcar aveți un coș de gunoi.“- Nu, nici coș de gunoi. Asta le-a pus capac. Probabil că au învățat mai mult în acel moment decât ar f i putut învăța într-o săptămână de privit la construirea din cob. Adevărul este că, dacă construiești cu toxine, te alegi cu deșeuri toxice. Dacă toate materialele sunt naturale, orice intră în șantier poate rămâne acolo. Nu, noi nu avem acel mare lucru esențial pentru fiecare șantier de construcții – nu avem nevoie de un conteiner pentru gunoi.“
Extras din cartea:
“Casa la inde-mana“ scrisa de
Ianto-Evans
Michael-G-Smith
Linda-Smiley
No comments:
Post a Comment